Cât timp vor exista Euharistia și Preoția
omul nu se va putea simți singur
pentru că prin ele
Dumnezeu ajunge în inima fiecărui om.
Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!
Când așteptăm să înceapă un film despre care am auzit că este foarte bun devenim nerăbdători. Iar dacă suntem într-o sală de cinematograf și luminile încep să se stingă una câte una, toți spun: „Începe!”. Astăzi creștinii nu se află în fața unui film care stă să înceapă, ci în fața misterului mântuirii care se împlinește în Isus Cristos, în patima, moartea și învierea sa. Astăzi începe ceea ce am așteptat cu nerăbdare, începe ceea ce ne-a făcut ca timp de 40 de zile să ne analizăm viața, să ne valorificăm talanții și virtuțile, să ne intensificăm eforturile pentru a deveni cu adevărat imitatorii lui Cristos care ne spune: „V-am dat un exemplu ca și voi să faceți ceea ce v-am făcut eu vouă”. Iar noi am văzut și vedem cât de generos a fost Domnul cu noi. Dragostea lui Dumnezeu față de oameni nu este o teorie pe care nimeni nu a văzut-o pusă în practică. Dimpotrivă, dragostea sa față de toate făpturile s-a concretizat în cel mai vizibil mod: în patima, moartea și învierea lui Isus Cristos. Iar această dragoste așteaptă un răspuns din partea noastră.
„Ce-i voi da în schimb Domnului, pentru tot binele pe care mi l-a făcut?”, ne invită psalmistul să ne întrebăm în această zi? Ce-i voi oferi Domnului pentru toată dragostea pe care mi-o poartă murind pentru salvarea mea? În mod deosebit astăzi putem să ne întrebăm care este răspunsul nostru la două daruri pe care Domnul ni le-a făcut și a căror valoare este imposibil de estimat: Euharistia și Preoția.
Pentru un creștin (practicant) este greu de imaginat viața de credință fără aceste două daruri pe care Cristos ni le-a făcut în ajunul pătimirii sale. Sunt darurile prin care omul simte și trăiește iubirea și iertarea, recunoștința și slujirea, viața harului și „continuarea lucrării de răscumpărare”. Să oferim această zi pentru ca împreună, prin Euharistie și Preoție, „să proclamăm moartea Domnului până când va veni”. Să trăim această zi cu convingerea că întâlnirea cu aceste sacramente înseamnă întâlnirea cu Dumnezeu, că prin aceste sacramente se realizează „trecerea Domnului” prin viața noastră. Să ne dezlipim de acea mentalitate care judecă și tratează cu superficialitate sacramentele și să lăsăm sacramentele la înălțimea pentru care au fost create, să le lăsăm și să le privim în și prin „inima lui Isus”, izvorul și fundamentul lor.
pr Laurențiu Dăncuță (https://paxlaur.com/)
