Georges Bernanos spunea: „Mulți creștini ar fi capabili să se așeze confortabil la picioarele crucii doar pentru a urmări spectacolul”. Patima și moartea lui Cristos – ca și suferințele aproapelui! – sunt pentru mulți doar un spectacol, o dramă printre multe altele, o nebunie fără nimic sacru. Spunea apostolul Paul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu… Cristos cel răstignit este scandal pentru iudei și nebunie pentru păgâni, dar pentru noi Cristos este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (cf. 1Cor 1,18.22-24).
Cristos, crucea, rugăciunea, pomana și postul pot fi astăzi pentru mulți doar „spectacol”. „Tu însă” – spunem parafrazând cuvintele evangheliei – „când te apropii de cruce, când mergi spre Cristos răstignit, mort și înviat, trebuie să mergi plin de credință. Tu însă, când dai de pomană, când postești și când te rogi, trebuie să înțelegi ce practici și pentru cine faci acestea. Tu însă trebuie să crezi misterul pe care îl celebrezi zilnic pe altar. Mai mult, trebuie să-l trăiești!”.
Felul nostru de a ne raporta la Cristos și la Cruce este unitatea de măsură pentru statutul nostru spiritual, pentru starea noastră interioară. Putem spune că pentru noi, cei care aparținem Bisericii, există trei niveluri la care ne putem situa. Primul nivel l-am atins prin botez, când am devenit creștini. Și mulți rămân la acest stadiu și sunt doar atât: creștini. Alții trec la nivelul al doilea și devin credincioși, încep să creadă. Iar dintre cei care cred, care participă la sfânta Liturghie, la sacramente, la cateheze etc., sunt unii care trec și la nivelul al treilea și își trăiesc credința: trăiesc prin credință, din credință, și nu devin „credincioși invizibili” în timpul săptămânii, la serviciu și în casă.
Noi la ce nivel suntem: „creștin de duminică”? „Credincios de Postul Mare”? Suntem doar unul care a primit botezul, un creștin și atât? Suntem unul care crede, dar doar când e în biserică, la sfânta Liturghie și apoi uită tot? Sau suntem dintre cei care își mărturisesc credința prin tot ceea ce fac, spun și gândesc?
Invitația acestui timp de post, pe lângă alte propuneri bune, este de a ne analiza credința, felul nostru de a crede. Chiar credem în Dumnezeu? Cum se transpune credința noastră în fapte știind că fără fapte credința este moartă (cf. Iac 2,26)?
Nu trebuie să considerăm credința ca pe un dat, ca pe ceva ce sigur avem doar pentru că am fost botezați sau pentru că mergem la biserică. Credința trebuie cerută zi de zi, ca o minune, după cum zi de zi trebuie analizată și consolidată, pătrunși de dorința de a înțelege ceea ce credem, de a conștientiza ceea ce vrem să trăim. Cel care crede strigă zi de zi: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinței mele!” (Mc 9,24).
Fără o credință implorată și trăită zi de zi,
Cristos și patima sa rămân doar curiozități, doar spectacol.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! 2Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi în pieţe, ca să fie lăudaţi de oameni! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 3 Tu însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, 4 pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 5 Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 17 Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”.
Cuvântul Domnului
Pr. Laurențiu Dăncuță (paxlaur.com)
