Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, solemnitatea Sfinților apostoli Petru și Paul, în evanghelie, Isus îi spune lui Simon, unul din cei doiprezece: "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea" ( Mt  16,18). Petru este un nume care are mai multe semnificații: poate să însemne stâncă, piatră sau pur și simplu rocă. Și efectiv, dacă privim viața lui Petru, găsim un pic din toate aceste trei aspecte ale numelui său.

Petru este o  stâncă : în multe momente este puternic și trainic, genuin și generos. Lasă totul pentru al urma pe Isus (cf.  Lc  5,11), îl recunoaște drept Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu ( Mt  16,16), se aruncă în mare pentru a merge repede în întâmpinarea Celui Înviat (cf.  In  21, 7). După aceea, cu franchețe și curaj, îl vestește pe Isus în templu, înainte și după ce a fost arestat și biciuit (cf.  Fap  3,12-26; 5,25-42). Tradiţia ne vorbeşte şi despre fermitatea sa în faţa martiriului, care a avut loc chiar aici (cf. Clement Romanul,  Scrisoarea către Corinteni , V, 4).

Însă Petru este și o  piatră : este o stâncă și este și o piatră, potrivită pentru a oferi sprijin celorlalți: o piatră care, întemeiată pe Cristos, îi sprijină pe frați pentru construcția Bisericii (cf.  1Pt  2,4-8;  Ef  2 ). ,19-22). Și asta găsim în viața sa: răspunde la chemarea lui Isus împreună cu Andrei, fratele său, cu Iacob și Ioan (cf.  Mt  4,18-22); întăreşte voinţa apostolilor de al urma pe Domnul (cf.  In  6,68); se îngrijește de cel care suferă (cf.  Fap  3,6), promovează și încurajează vestirea comună a evangheliei (cf.  Fap  15,7-11). Este "piatră", este punct de referinţă credibil pentru toată comunitatea.

Petru este stâncă, este piatră și este și  rocă : iese în evidență adesea micimea sa. Uneori nu înțelege ceea ce Isus face (cf.  Mc  8,23-33;  In  13,6-9); în faţa arestării sale se lasă cuprins de frică şi îl renegă, apoi se căieşte şi plânge amar (cf.  Lc  22,54-62), dar nu găseşte curajul de a sta sub cruce. Se închide cu ceilalţi în cenacol, de teamă de a fi capturat (cf.  In  20,19). La Antiohia, se arată rușinat să stea cu păgânii convertiți - și Paul îl recheamă la coerență cu privire la aceasta (cf.  Gal  2,11-14); în sfârşit, conform tradiţiei din  Quo vadis, caută să fugă din faţa martiriului, dar îl întâlneşte pe Isus pe şi regăseşte curajul drumului de a se întoarce.

În Petru sunt toate acestea: forța stâncii, credibilitatea pietrei și micimea unei simple roci. Nu este un superman: este un om ca noi, ca fiecare dintre noi, care spune "da" lui Isus cu generozitate în imperfecțiunea sa. Dar tocmai așa în el - ca în Paul și în toți sfinții - apare că Dumnezeu este cel care nu face puternic cu harul său, nu unește cu caritatea și nu iartă cu milostivirea sa. Şi cu această umanitate adevărată Duhul formează Biserica. Petru și Paul au fost persoane adevărate, iar noi, astăzi mai mult ca oricând, avem nevoie de persoane adevărate.

Acum, să ne privim înăuntru şi să ne punem câteva întrebări pornind de la stâncă, de la piatră şi de la rocă. De la stâncă: există în noi ardoarea, zelul, pasiunea pentru Domnul şi pentru evanghelie, sau este ceva care se fărâmiţează cu uşurinţă? Şi apoi, suntem pietre, nu de poticnire, ci de construire pentru Biserică? Lucrăm pentru unitate, ne interesăm de ceilalţi, în special de cei mai slabi? În sfârşit, gândindu-ne la rocă: suntem conştienţi de micimea noastră? Şi mai ales: în slăbiciuni ne încredinţăm Domnului, care face lucruri mari cu cel care este umil şi sincer?

Maria, Regina Apostolilor, să ne ajute să imităm forţa, generozitatea şi umilinţa Sfinţilor Petru şi Paul.

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Adresez un salut călduros şi o urare specială romanilor, în sărbătoarea sfinţilor patroni Petru şi Paul! Mulţumesc lui Pro Loco din Roma, care pentru această ocazie a organizat istoricul aranjament floral, realizată de maeştrii ai aranjamentului floral din diferitele Pro Loco din Italia şi ajuns la a zecea ediţie: îl privesc de aici... Au fost aranjate tapete florale foarte frumoase inspirate din pace şi asta ne spune că nu trebuie să încetăm să ne rugăm pentru pace, în special pentru poporul ucrainean, care este în inima mea în fiecare zi.

Reînnoiesc salutul meu faţă de Delegaţia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, care a participat la sărbătoarea de astăzi şi trimit o îmbrăţişare iubitului meu frate, Sanctitatea Sa Bartolomeu.

Vă salut pe voi toţi, perfect de la credincioşii veniţi pentru ai sărbători pe arhiepiscopii mitropoliţi, pentru care astăzi am binecuvântat  pallium -urile; şi apoi grupurile care provin din Brazilia, Croaţia, Mexic, Nicaragua, Polonia, Statele Unite ale Americii şi din diferite localităţi italiene.

Urez tuturor sărbătoarelor frumoase și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu