Suntem în prima duminică din Advent. Începem un nou an liturgic, un nou an bisericesc. Am putea spune că astăzi, prima duminică a Adventului, este Anul Nou pentru Biserică.

Timpul Adventului are menirea să ne pregătească mai bine pentru sărbătoarea sfântă a Crăciunului.

Advent înseamnă venire. În acest timp, aşa cum spunea odinioară sfântul Augustin, sunt trei veniri ale lui Cristos pe care le celebrăm. Este mai întâi o primă venire a lui Cristos, acum mai bine de două mii de ani, la Betleem. Crăciunul ne aminteşte de această venire. Este apoi o altă venire: a doua oară. El a spus că va veni din nou. Între aceste două veniri stă cea de-a treia: a venirii lui la noi, în viaţa noastră.

În acest timp special, în fiecare biserică, în faţa altarului, este o coroană de brad, cu patru lumânări. Sunt patru duminici în timpul Adventului şi în fiecare duminică se aprinde o lumânare în plus. Astăzi, fiind prima duminică din timpul Adventului, este aprinsă o singură lumânare.

Coroana de Advent aminteşte de timpul dinaintea venirii lui Cristos în mijlocul oamenilor, de timpul Vechiului Testament: timpul aşteptării venirii lui Mesia. Patru lumânări, patru săptămâni, patru mii de ani a aşteptat poporul ales să vină Mesia. Profeţii au fost aceia care, rând pe rând, au ţinut trează conştiinţa oamenilor, îndreptându-i spre viitor. Ei spuneau: Priviţi spre viitor, pentru că Dumnezeu va face o minune extraordinară, care nu s-a mai văzut. El însuşi va coborî în mijlocul nostru, va veni la noi.

Reţinem dorul profetului Isaia... "O dacă ai sfâşia cerurile şi ai coborî!" Această rugăciune este împlinită odată cu venirea lui Isus. În noaptea de Crăciun, cerurile s-au sfâşiat. A coborât Mântuitorul. Apoi la botezul lui Isus în Iordan, sfântul Marcu notează: "Îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui" (Mc 1,10).

E prima venire a lui Cristos pentru care noi ne pregătim în acest timp al Adventului. Venirea în Betleemul Iudeii, atunci când el s-a născut, sub formă de prunc, pentru a-l putea vedea şi înţelege că atunci când ne apropiem de pruncul Isus, ne apropiem de Dumnezeu.

Suntem chemaţi în aceste zile ale Adventului să trăim aşteptarea pe care a trăit-o odinioară poporul ales, să ne transpunem cu mintea în dorul Vechiului Testament, să-l dorim pe Mesia, aşa cum l-au dorit cei din vechime. De aceea cântăm: "Dorit Mesie, vino / De veacuri multe aşteptat / Durerea ne-o alină / Ne scapă de păcat.

În acelaşi timp, aceste zile ne amintesc de a doua venire a lui Cristos. Înainte de a se înălţa la cer, el a spus că va veni din nou. În evanghelie, ni se vorbeşte tocmai despre această a doua venire. El ne spune că e asemenea cu un stăpân care pleacă pentru un timp de acasă, lasă toate în grija altora. Le spune tuturor: "Aveţi grijă, mă voi întoarce". Portarului îi spune: "Veghează! Nimeni nu ştie când se întoarce". "Nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsesc dormind". "Luaţi aminte, vegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va veni vremea aceea". Importante sunt privegherea şi rugăciunea.

Timpul acesta ne cheamă să veghem. Ce înseamnă a veghea? A ne trezi cu spiritul, a fi atenţi pe ce urme călcăm, pe ce drum mergem. A fi atenţi cu poruncile lui Dumnezeu, cu iertarea, cu răbdarea, cu iubirea faţă de fraţi, cu relaţiile dintre noi, cu familiile noastre. A fi atenţi la toate acestea şi a ne întreba: Cum stăm noi în relaţia cu Dumnezeu? Cum stăm cu aproapele? Suntem în ordine?

A veghea înseamnă a fi atenţi ca viaţa noastră să n-o ia razna, a privi mai mult la noi, la ispitele care ne înconjoară, la păcatele care sunt gata să ne dărâme. Înseamnă a ne mări atenţia, a creşte în convingerea că trebuie să luptăm mai mult cu răul.

Priveghere înseamnă atenţie crescută, ieşire din monotonie, din obişnuinţă, din amorţeala sufletească, din lâncezeală. Înseamnă aprinderea entuziasmului, a dorinţei de a face binele.

Apoi, rugaţi-vă! Oricât am veghea, vom descoperi că puterile noastre sunt slabe şi atunci avem nevoie de forţă, de cineva care să ne încurajeze, care să ne prindă de mână, care să ne poarte înainte. Pentru aceasta suntem invitaţi să ne rugăm.

Priveghere şi rugăciune.

Între cele două veniri, între venirea lui prima dată, când s-a născut la Betleem, şi a doua oară, când va veni pe norii cerului, stă cea de-a treia venire, când Domnul vine spre noi, când se îndreaptă să locuiască în vieţile noastre. Venirea lui în fiecare zi în viaţa noastră. Când la Liturghie ne împărtăşim cu el, se cheamă că-l primim în viaţă. Când ne întâlnim cu ceilalţi pentru rugăciune, el este în mijlocul nostru. Când încercăm să facem bine celor din jur, îl primim pe el care se identifică cu cei în suferinţă. Când îl primim pe Cristos astfel, când zi de zi ne asigurăm că este prezent în casa noastră, în familia noastră, în viaţa noastră, nu facem altceva decât să ne pregătim pentru Crăciun şi pentru venirea lui a doua oară.

Tuturor ADVENT BINECUVÂNTAT!